Secolul al VII-lea reprezintă o perioadă de tranziție și transformare profundă pe teritoriul României de astăzi, marcată de interacțiunea dintre populațiile autohtone daco-romane și migratorii, precum slavii, avarii și bulgarii. Această dinamică culturală și socială a influențat și sfera sexualității, reflectată în obiceiuri, norme și practici care îmbinau elemente păgâne, creștine și influențe străine.
Căsătoria și familia: temelia societății
Căsătoria era considerată piatra de temelie a societății, având un rol esențial în perpetuarea familiei și transmiterea moștenirii. Vârsta căsătoriei varia în funcție de statutul social și de contextul cultural, însă majoritatea tinerilor se căsătoreau în adolescență sau la începutul maturității. Căsătoriile erau adesea aranjate de familii, iar zestrea juca un rol important în negocierile matrimoniale.
În cadrul familiei, bărbatul deținea autoritatea supremă, iar femeia avea un rol subordonat, dedicat creșterii copiilor și îngrijirii gospodăriei. Poligamia era practicată în anumite contexte sociale, în special în rândul elitelor, însă monogamia era norma generală.
Sexualitatea în cadrul căsătoriei: între procreere și plăcere
Scopul principal al sexualității în cadrul căsătoriei era procreerea, iar familiile numeroase erau considerate un semn de prosperitate și binecuvântare divină. Cu toate acestea, sursele istorice atestă și existența unei dimensiuni hedoniste a sexualității, reflectată în practici erotice și în utilizarea unor obiecte cu conotație sexuală.
Textele medicale și religioase din epocă oferă informații despre pozițiile sexuale practicate, despre metodele contraceptive rudimentare și despre remediile pentru disfuncțiile sexuale. Deși creștinismul promova castitatea și fidelitatea conjugală, există dovezi ale unor practici sexuale extraconjugale, precum adulterul și prostituția.
Homosexualitatea: între acceptare și condamnare
Atitudinea față de homosexualitate în secolul al VII-lea era ambivalentă și complexă. Pe de o parte, există izvoare istorice care atestă existența unor relații homosexuale, atât între bărbați, cât și între femei. Pe de altă parte, creștinismul condamna ferm aceste practici, considerându-le păcate grave.
În ciuda condamnării oficiale, homosexualitatea era tolerată în anumite contexte sociale, în special în rândul războinicilor și al elitelor. Există dovezi ale unor relații homosexuale între membrii unor familii nobiliare, precum și ale unor ritualuri cu caracter homoerotic practicate în cadrul unor ceremonii păgâne.
Tabuuri și interdicții sexuale
Secolul al VII-lea era marcat de numeroase tabuuri și interdicții sexuale, impuse atât de normele sociale, cât și de preceptele religioase. Incestul, adulterul și relațiile sexuale cu persoane din afara comunității erau considerate păcate grave, sancționate aspru de comunitate și de autoritățile religioase.
De asemenea, anumite perioade ale anului, precum posturile religioase, erau asociate cu abstinența sexuală. Femeile erau considerate impure în timpul menstruației și după naștere, fiind excluse temporar din viața socială și religioasă.
Știați că…?
- În unele comunități rurale, exista obiceiul ca tinerii căsătoriți să petreacă prima noapte de nuntă într-o casă special amenajată, numită „casa nouă”.
- Femeile erau considerate responsabile pentru fertilitatea cuplului, iar infertilitatea era adesea atribuită unor cauze supranaturale, precum vrăji sau blesteme.
- În anumite ritualuri păgâne, se practica nuditatea rituală și dansurile cu caracter erotic, ca mod de a celebra fertilitatea și abundența.
- Biserica creștină a încercat să combată practicile sexuale păgâne, impunând norme stricte de comportament și sancționând aspru abaterile de la acestea.
- Unele obiecte descoperite în siturile arheologice din secolul al VII-lea, precum falusuri din ceramică sau amulete cu simboluri sexuale, sugerează existența unor practici magice legate de fertilitate și sexualitate.
- În unele comunități, exista obiceiul ca tinerii să se căsătorească în grup, într-o ceremonie comună, numită „nuntă în comun”.
