Secolul al XII-lea în spațiul românesc a fost o perioadă de efervescență culturală și spirituală, marcată de o diversitate de credințe și practici religioase. În acest context, ritualurile funerare și credințele legate de moarte și viața de apoi au jucat un rol central în viața comunităților, reflectând o sinteză complexă de tradiții precreștine și influențe creștine.
Ritualuri funerare și pregătirea pentru călătoria în lumea de dincolo
În secolul al XII-lea, în spațiul românesc, moartea era privită ca o trecere într-o altă lume, o călătorie spirituală pentru care defunctul trebuia pregătit cu grijă. Ritualurile funerare erau elaborate și complexe, implicând o serie de etape menite să asigure o trecere lină în lumea de dincolo.
Pregătirea trupului: După deces, trupul defunctului era spălat, îmbrăcat în haine curate și așezat pe un pat de paie sau într-un sicriu de lemn. În unele cazuri, se foloseau și obiecte personale ale defunctului, precum bijuterii sau arme, pentru a-l însoți în călătoria sa.
Veghea: Rudele și prietenii se adunau în jurul defunctului pentru a-l veghea și a-i aduce un ultim omagiu. Se cântau bocete, se povesteau întâmplări din viața celui decedat și se ofereau daruri pentru a-l ajuta în lumea cealaltă.
Înmormântarea: Înmormântarea avea loc de obicei în cimitire situate în apropierea bisericilor sau în locuri considerate sacre. Trupul era așezat într-o groapă săpată în pământ, cu fața spre răsărit, și acoperit cu pământ. În unele cazuri, se foloseau și pietre funerare sau monumente pentru a marca locul de veci.
Pomenile: După înmormântare, se organizau pomeni la intervale regulate (3, 9, 40 de zile, 1 an) pentru a comemora defunctul și a-i ajuta sufletul să ajungă în lumea de dincolo. Aceste pomeni implicau rugăciuni, mese rituale și împărțirea de alimente și băuturi celor prezenți.
Credințe religioase și viața de apoi
Credințele religioase ale populației din spațiul românesc în secolul al XII-lea erau un amestec de elemente precreștine și creștine. Se credea într-o lume de dincolo, unde sufletele celor decedați își continuau existența, și într-o serie de divinități și spirite care influențau viața de zi cu zi.
Divinități și spirite: Se venerau diverse divinități și spirite legate de natură, fertilitate, sănătate și protecție. Printre acestea se numărau Zamolxis, zeul suprem al dacilor, Bendis, zeița lunii și a vânătorii, și diverse spirite ale pădurii, apelor și munților.
Creștinismul: Creștinismul, introdus în spațiul românesc în primele secole după Christos, câștiga tot mai mult teren în secolul al XII-lea. Se construiau biserici și mănăstiri, iar credința în Dumnezeu, Iisus Christos și sfinți se răspândea în rândul populației.
Viața de apoi: Se credea că sufletul părăsește trupul după moarte și călătorește într-o lume de dincolo, unde este judecat în funcție de faptele sale din timpul vieții. Cei buni erau răsplătiți cu fericire eternă, iar cei răi erau pedepsiți.
Curiozități și lucruri mai puțin știute despre obiceiurile mortuare și credințele religioase din secolul al XII-lea în spațiul românesc:
- Știați că… Unele comunități practicau incinerarea, iar cenușa defunctului era păstrată într-o urnă sau împrăștiată într-un loc considerat sacru?
- Știați că… Se credea că anumite plante, precum busuiocul și menta, aveau puterea de a alunga spiritele rele și de a proteja sufletul defunctului?
- Știați că… În unele regiuni, se practica obiceiul de a pune o monedă în gura defunctului pentru a-i plăti trecerea în lumea de dincolo?
- Știați că… Se credea că animalele, în special câinii și caii, puteau vedea spiritele și puteau ghida sufletul defunctului în călătoria sa?
- Știați că… Unele comunități practicau ritualuri de jale și bocet elaborate, care durau zile întregi, pentru a-și exprima durerea și a-l ajuta pe defunct să treacă în lumea cealaltă?
- Știați că… Se credea că visurile și viziunile erau mesaje de la cei decedați sau de la divinități, și că puteau oferi îndrumări și sfaturi celor vii?
- Știați că… În unele cazuri, se practica obiceiul de a îngropa defunctul cu obiecte care îi reprezentau statutul social sau ocupația, precum unelte, arme sau bijuterii?
